joi, 2 februarie 2012

Rolul atmosferei familiale



În înţelesul cel mai larg, educaţia este un proces care începe în momentul în care individul se naşte şi se sfârşeşte o dată cu viaţa.
Familia constituie poarta prin care copilul îşi face apariţia în viaţa umană şi în cadrul căreia îşi formează personalitatea. Prima instanţă educativă o constituie mediul familial . În acest mediu, copilul face primii paşi pe drumul integrării sociale.  Un impact esenţial asupra procesului socializării copilului îl constituie grădiniţa , care contribuie la procesul construirii personalităţii copilului într-una din etapele de vârstă cele mai maleabile şi cele mai vulnerabile. Manifestându-se ca o acţiune unitară, educaţia îşi îndeplineşte dezideratele prin strânsa legătură dintre familie şi mediul educaţional, respectiv, grădiniţă. În acest context, educatoarea găseşte permanent ocazii de a comunica cu părinţii. Una dintre acestea, o constituie acest seminar şi dezbatere care transmite un lucru minunat, şi anume, acela că iubirea, motivarea părinţilor şi gândirea pozitivă sunt factorii cruciali în creşterea copiilor buni.
Am întrebat părinţii ce ar dori să schimbe în viaţa dumnealor dacă ar fi să o ia de la capăt. Majoritatea a răspuns că ar fi optat pentru un serviciu mai bun , deoarece stabilitatea financiară ar fi adus beneficii pe toate planurile. Ca temă de reflexie le-am precizat apoi că la o întâlnire cu bunicii, nici unul dintre aceştia nu a spus că regretă cariera ci, că ar dori să petreacă mai mult timp cu familia,să meargă în mai multe călătorii împreună şi să fie mai înţelegători cu copiii.
Pentru copilul preşcolar, părinţii reprezintă modelul pe care ei îl vor urma în viaţă. Atâta timp cât capacitatea de a gândi abstract încă nu este dezvoltată la preşcolar, copilul are nevoie să înveţe din exemple concrete. Pentru copii, o fundaţie solidă presupune o bază morală solidă. Căminul este locul unde se toarnă temelia înaltelor valori morale. Una din cele mai bune ocazii pentru deprinderea valorilor morale şi a răspunderii constă în aplicarea lor zilnică acasă. Mii de lucruri trebuie făcute zilnic.
                Am întrebat preşcolarii cum îşi petrec timpul liber acasă şi cele mai frecvente răspunsuri au fost:” Ne uităm la desene animate şi ne jucăm la calculator sau televizor”. Când au fost întrebaţi dacă ascultă poveşti acasă, am aflat că „Doar bunicii ne mai spun poveşti”. Un copil chiar a specificat : “Mama niciodată nu ne spune poveşti”. Am întrebat apoi copiii de unde îşi dau ei seama că părinţii îi iubesc. Aceştia au spus că ştiu deoarece:” Ne cumpără dulciuri şi jucării multe ” Un singur copil a zis că-şi dă seama de dragostea părintească datorită îmbrăţişărilor.
                Toţi părinţii îşi iubesc copiii, dar nu le spun acest lucru, din păcate nu le arată niciodată dragostea ce le-o poartă. Copiii au nevoie de afecţiunea noastră, de săruturile, de îmbrăţişările noastre, de a le spune cât de mult îi iubim.  Iubirea poate face ceea ce nimic nu poate face, doar prin dragoste putem deveni învingători.
                În ultima vreme, timpul parcă se contractă, şi în marea grabă în care trăim , ne găsim timp pentru toate, mai puţin pentru a vorbi cu copiii noştri. Din dorinţa de a oferi copiilor o viaţă mai bună, încercăm să le oferim de toate. Ne umplem casele de jucării, de cărţi, televizoare, calculatoare, şi totuşi simţim că ceva din educaţia copiilor noştri ne lipseşte şi nu ştim ce. Ei bine, ne lipseşte comunicarea, ne lipseşte răbdarea de a sta de vorbă cu copilul nostru când vine de la grădiniţă, ne lipseşte răbdarea de a-l lăsa să ducă la bun sfârşit un lucru, chiar dacă aceasta înseamnă mai multe încercări.
                

O ZI DIN VIATA UNEI EDUCATOARE


Un cuvant din partea educatoarelor catre parinti
Educatia este dobandirea artei de a utiliza cunostintele.
O ZI DIN VIATA UNEI EDUCATOARE
Am asteptat inceputul zilei, pentru a vedea chipurile copiilor. Am rostit numele lor, i-am simtit prietenii mei. Am deschis fereastra si am gandit: ”impreuna vom face un program”. Aveam in minte: matematica, dezvoltarea vorbirii, muzica, cunoasterea mediului, activitatea practica, educatia fizica, activitati plastice, exercitii grafice. Dar, noi suntem parteneri: eu, educatoarea care alege strategiile, planifica continuturile, – ei, copiii care se vor implica in jocul cunoasterii si al devenirii lor.
Stiam bine ca voi face o buna planificare, dar…aveam nevoie de glasul copilului. A sosit spunandu-mi: ”Imi place sa ascult programul zilnic, daca nu inteleg un lucru, stiu sigur, ca vii langa mine si ma ajuti. Daca imi place un joc, stiu sigur ca il reluam, stiu ca toti suntem prieteni, dar, cea mai buna prietena a mea este EDUCATOAREA MEA. Imi place spatiul de joaca, pe care l-ai aranjat impreuna cu noi, imi plac surprizele zilei, imi place cum vorbesti: tonul, glasul tau”.
De aceea, eu, am avut grija- copiii sa nu fie stresati, sa fie destinsi pentru a-i cunoaste mai bine. Fiecare activitate ma ajuta pe mine, educatoarea, sa descopar:
o                    copiii prietenosi
o                    copiii veseli
o                    copiii tristi
o                    copiii timizi
o                    copiii care doresc sa aiba reponsabilitati
o                    sentimentele lor fata de jocuri si activitati
o                    dezvoltarea lor.
Cunoscandu-l mai bine, am auzit din nou GLASUL COPILULUI:
o                    ”Doamna educatoare, eu doresc sa ma joc la Arta
o                    ”Doamna educatoare, eu doresc sa mai stau la Biblioteca
o                    ”Doamna educatoare, sunt obosit, imi cititi ceva? ”
o                    ”Doamna educatoare, eu m-am plictisit, ce mai facem azi? ”
Dar, toate astea sunt deja problemele pentru maine. Sunt multe? Sunt putine? Sunt viata noastra din gradinita, sunt problemele noastre.
Ei, copii, sprijiniti de educatoare, vor gasi solutii alternative sa-si dezvolte sentimentul responsabilitatii fata de viata, de activitate, de ceilalti.
                    Pe maine.
Este intotdeauna nevoie de succes!
Dna Educatoare